Numele notelor de pe această pagină sunt nume internaționale de litere, iar cifra este octava: C4 este C-ul central. C = Do, D = Re, E = Mi, F = Fa, G = Sol, A = La, B = Si.
Ambele bare reprezintă înălțimea scrisă, pe aceeași scară. Bara de jos este ambitusul pe care The Whole Horn îl consideră confortabil pentru elevi — un ambitus, nu o barieră.
Cornetul este scris în cheia sol, iar ambitusul pe care îl veți găsi într-o partidă din partitură merge de la F♯3 la C6 — aproximativ 2,5 octave. Aceasta este cifra publicată în tratatele de orchestrație și cea în interiorul căreia scrie un compozitor. Ea răspunde la întrebarea „ce pot scrie pe portativ pentru acest instrument?”.
Cornetul este un instrument în B♭: sună cu o secundă mare mai jos. Fiecare notă din ambitusul scris se deplasează cu același interval, deci ambitusul real este ambitusul scris mutat în întregime — de la E3 la B♭5, în înălțime reală. Nimic nu este comprimat sau întins; un ambitus se transpune exact așa cum se transpune o singură notă.
Aceasta este cifra care contează când un compozitor verifică dacă o linie încape în ambitus sau când un dirijor își dă seama de ce cornetul nu poate cânta partida din fața sa. Ambitusul scris răspunde la „pot citi asta?”; ambitusul real răspunde la „aceasta va fi înălțimea pe care o doream?”.
| Notă | Scris | Sună |
|---|---|---|
| Cea mai gravă notă din partituri | F♯3 | E3 |
| Cea mai înaltă notă din partituri | C6 | B♭5 |
| Cea mai gravă notă confortabilă pentru elevi | F♯3 | E3 |
| Cea mai înaltă notă confortabilă pentru elevi | A5 | G5 |
Ambitusul din partituri și ambitusul pe care îl stăpânește un instrumentist în curs de formare nu sunt același lucru, iar a pretinde contrariul este modul în care o partidă ajunge de necântat pentru pupitrul pentru care a fost scrisă. The Whole Horn consideră de la F♯3 la A5 ambitusul scris confortabil pentru elevi al cornetului, care sună de la E3 la G5 în înălțime reală.
Acesta este un ambitus, nu o barieră. Este locul în care un instrumentist în curs de formare este destul de sigur încât nota nu mai este partea grea — nu o limită impusă de instrument și nu una despre care cuiva ar trebui să i se spună că o are. Ambele capete se extind odată cu exercițiul, în ritmuri diferite, și din motive diferite sus și jos. Un elev care nu poate ajunge astăzi la A5 nu se află în afara ambitusului; este pe drumul către el.
Cea mai înaltă notă scrisă în mod obișnuit pentru cornet este C6, care sună B♭5 în înălțime reală. Aceasta este limita superioară a ambitusului din partituri, care este o convenție editorială, nu o măsurătoare: este nota peste care un compozitor nu mai poate presupune că instrumentistul o are.
La fel ca trompeta, limita superioară a cornetului este stabilită de seria armonică și de ambușura instrumentistului, nu de pistoane. Tubulatura conică și muștiucul mai adânc ale cornetului schimbă timbrul și ușurința registrului acut — descrise în mod tradițional ca fiind mai catifelate și mai flexibile decât cele ale trompetei — dar nu mută ambitusul scris, motiv pentru care partidele de cornet și de trompetă sunt interschimbabile ca înălțime.
Ambitusul din partituri. Tabelul de instrumente din spatele tabelului de transpoziție pentru orchestra de suflători al acestui site nu conține o intrare separată pentru cornet — așa că cifrele de mai sus sunt cele ale trompetei în B♭ și sunt date aici pe această bază, nu ca un ambitus de cornet obținut independent dintr-o sursă. Două lucruri o susțin. Tabelul propriu de instrumente al The Whole Horn conține o intrare pentru cornet în B♭, ale cărei valori de transpoziție și de ambitus sunt identice cu cele ale intrării pentru trompetă în B♭. Iar articolul din Wikipedia despre cornet afirmă că „cornetele și trompetele construite într-o anumită tonalitate (de obicei B♭) cântă la aceeași înălțime, iar tehnica de cântat la ele este aproape identică.”
Ambitusul confortabil pentru elevi. Propriul tabel de instrumente al The Whole Horn, a cărui intrare pentru cornet în B♭ indică ambitusul scris de la F♯3 la A5.
Ambitusul real. Derivat din ambitusul scris prin transpunerea lui cu o secundă mare mai jos, cu același motor de notare a intervalelor pe care îl folosesc paginile de transpoziție.
Ambitusul scris standard al cornetului este de la F♯3 la C6, aproximativ 2,5 octave. Aceste note scrise sună, în înălțime reală, de la E3 la B♭5.
Cea mai înaltă notă scrisă în mod obișnuit pentru cornet este C6, care sună B♭5 în înălțime reală. Aceasta este limita superioară a ambitusului în care se scriu partidele. Nu este o limită fizică — vedeți mai jos ce anume mută această limită.
Cea mai gravă notă din ambitusul scris standard este F♯3, care sună E3 în înălțime reală. The Whole Horn consideră F♯3 cea mai gravă notă scrisă confortabilă pentru elevi.
Ambitusul scris confortabil pentru elevi stabilit de The Whole Horn pentru cornet este de la F♯3 la A5, adică sună de la E3 la G5 în înălțime reală. Aici un instrumentist în curs de formare se simte sigur; nu este o barieră — capetele ambitusului se extind odată cu exercițiul, în ritmuri diferite de la un instrumentist la altul.
Nu. Cornetul în B♭ sună cu o secundă mare mai jos, deci ambitusul scris de la F♯3 la C6 sună de la E3 la B♭5 în înălțime reală.
Aproximativ 2,5 octave în ambitusul scris standard, de la F♯3 la C6. Intervalul confortabil pentru elevi este mai restrâns, de la F♯3 la A5.
The Whole Horn cântă toate cele douăsprezece game majore la înălțimea scrisă proprie cornetului și în cheia sol, astfel încât ceea ce citiți este ceea ce cântați.
Obțineți aplicația → Ambitusul tuturor instrumentelor