Numele notelor de pe această pagină sunt nume internaționale de litere, iar cifra este octava: C4 este C-ul central. C = Do, D = Re, E = Mi, F = Fa, G = Sol, A = La, B = Si.
Ambele bare reprezintă înălțimea scrisă, pe aceeași scară. Bara de jos este ambitusul pe care The Whole Horn îl consideră confortabil pentru elevi — un ambitus, nu o barieră.
Eufoniul este scris în cheia fa, iar ambitusul pe care îl veți găsi într-o partidă din partitură merge de la E2 la B♭4 — aproximativ 2,5 octave. Aceasta este cifra publicată în tratatele de orchestrație și cea în interiorul căreia scrie un compozitor. Ea răspunde la întrebarea „ce pot scrie pe portativ pentru acest instrument?”.
Eufoniul se citește la înălțimea reală, deci ambitusul scris și ambitusul real sunt aceleași note: de la E2 la B♭4, în ambele cazuri. Nu este nimic de convertit.
Merită spus limpede, pentru că aceasta este întrebarea pe care o pun de fapt oamenii. La un instrument transpozitor cele două ambitusuri diferă și se citează ambele, motiv pentru care cifrele de ambitus găsite în locuri diferite diferă adesea cu un interval întreg. Aici nu se poate întâmpla așa ceva.
| Notă | Scris | Sună |
|---|---|---|
| Cea mai gravă notă din partituri | E2 | E2 |
| Cea mai înaltă notă din partituri | B♭4 | B♭4 |
| Cea mai gravă notă confortabilă pentru elevi | F2 | F2 |
| Cea mai înaltă notă confortabilă pentru elevi | B♭4 | B♭4 |
Ambitusul din partituri și ambitusul pe care îl stăpânește un instrumentist în curs de formare nu sunt același lucru, iar a pretinde contrariul este modul în care o partidă ajunge de necântat pentru pupitrul pentru care a fost scrisă. The Whole Horn consideră de la F2 la B♭4 ambitusul scris confortabil pentru elevi al eufoniului.
Acesta este un ambitus, nu o barieră. Este locul în care un instrumentist în curs de formare este destul de sigur încât nota nu mai este partea grea — nu o limită impusă de instrument și nu una despre care cuiva ar trebui să i se spună că o are. Ambele capete se extind odată cu exercițiul, în ritmuri diferite, și din motive diferite sus și jos. Un elev care nu poate ajunge astăzi la B♭4 nu se află în afara ambitusului; este pe drumul către el.
Brass band-urile britanice citesc eufoniul în cheia sol, ca instrument transpozitor în B♭, sunând cu o nonă mare mai jos decât este scris — exact ca un saxofon tenor și pornind de la aceleași note scrise ca o partidă de cornet în B♭. Instrumentul nu se schimbă; se schimbă notația.
| Notație | Ambitus scris | Sună |
|---|---|---|
| Cheia fa, înălțime reală | de la E2 la B♭4 | de la E2 la B♭4 |
| Cheia sol, în B♭ | de la F♯3 la C6 | de la E2 la B♭4 |
Citiți cele două coloane de sunet real una în raport cu cealaltă: sunt identice, pentru că descriu un singur instrument. Un instrumentist la eufoniu care trece de la o orchestră de suflători la un brass band citește două pagini diferite pentru exact aceleași note.
Cea mai înaltă notă scrisă în mod obișnuit pentru eufoniu este B♭4. Aceasta este limita superioară a ambitusului din partituri, care este o convenție editorială, nu o măsurătoare: este nota peste care un compozitor nu mai poate presupune că instrumentistul o are.
Ambitusul eufoniului este același cu cel al trombonului tenor și, ca trombonul, are un registru pedal utilizabil sub ambitusul scris. Adevărata variabilă a instrumentului nu este ambitusul, ci numărul de pistoane: un eufoniu compensator cu patru pistoane completează notele dintre limita gravă a ambitusului obișnuit și pedale, pe care un instrument cu trei pistoane nu le poate cânta cu intonație corectă.
Ambitusul din partituri — scris, de la E2 la B♭4 — este cifra pe care acest site o publică deja în tabelul de transpoziție pentru orchestra de suflători, iar cele două pagini îl citesc dintr-un singur tabel, astfel încât să nu se poată contrazice. Este ambitusul standard în care aceste instrumente sunt studiate și scrise în partituri.
Ambitusul confortabil pentru elevi — scris, de la F2 la B♭4 — este propriul tabel de instrumente al The Whole Horn, cel pe care îl citește chiar aplicația. Antetul său enunță convenția: lo/hi = WRITTEN MIDI, learner-comfortable. Este o cifră publicată intern, cu o filosofie declarată, nu o estimare scrisă ca să umple un paragraf.
Ambitusul real este derivat aici din ambitusul scris prin interval, nu stocat — o a doua copie stocată este o copie care se poate contrazice cu prima.
Ambitusul scris standard al eufoniului este de la E2 la B♭4, aproximativ 2,5 octave; scris și real sunt identice, deoarece instrumentul se citește la înălțimea reală.
Cea mai înaltă notă scrisă în mod obișnuit pentru eufoniu este B♭4. Aceasta este limita superioară a ambitusului în care se scriu partidele. Nu este o limită fizică — vedeți mai jos ce anume mută această limită.
Cea mai gravă notă din ambitusul scris standard este E2. The Whole Horn consideră F2 cea mai gravă notă scrisă confortabilă pentru elevi.
Ambitusul scris confortabil pentru elevi stabilit de The Whole Horn pentru eufoniu este de la F2 la B♭4. Aici un instrumentist în curs de formare se simte sigur; nu este o barieră — capetele ambitusului se extind odată cu exercițiul, în ritmuri diferite de la un instrumentist la altul.
Da. Eufoniul se citește la înălțimea reală, deci de la E2 la B♭4 este atât ambitusul scris, cât și cel real.
Aproximativ 2,5 octave în ambitusul scris standard, de la E2 la B♭4. Intervalul confortabil pentru elevi este mai restrâns, de la F2 la B♭4.
The Whole Horn cântă toate cele douăsprezece game majore la înălțimea scrisă proprie eufoniului și în cheia fa, astfel încât ceea ce citiți este ceea ce cântați.
Obțineți aplicația → Ambitusul tuturor instrumentelor