Numele notelor de pe această pagină sunt nume internaționale de litere, iar cifra este octava: C4 este C-ul central. C = Do, D = Re, E = Mi, F = Fa, G = Sol, A = La, B = Si.
Ambele bare reprezintă înălțimea scrisă, pe aceeași scară. Bara de jos este ambitusul pe care The Whole Horn îl consideră confortabil pentru elevi — un ambitus, nu o barieră.
Vioara este scrisă în cheia sol, iar ambitusul pe care îl veți găsi într-o partidă din partitură merge de la G3 la E7 — aproximativ 3,8 octave. Aceasta este cifra publicată în tratatele de orchestrație și cea în interiorul căreia scrie un compozitor. Ea răspunde la întrebarea „ce pot scrie pe portativ pentru acest instrument?”.
Vioara se citește la înălțimea reală, deci ambitusul scris și ambitusul real sunt aceleași note: de la G3 la E7, în ambele cazuri. Nu este nimic de convertit.
Merită spus limpede, pentru că aceasta este întrebarea pe care o pun de fapt oamenii. La un instrument transpozitor cele două ambitusuri diferă și se citează ambele, motiv pentru care cifrele de ambitus găsite în locuri diferite diferă adesea cu un interval întreg. Aici nu se poate întâmpla așa ceva.
| Notă | Scris | Sună |
|---|---|---|
| Cea mai gravă notă din partituri | G3 | G3 |
| Cea mai înaltă notă din partituri | E7 | E7 |
| Cea mai gravă notă confortabilă pentru elevi | G3 | G3 |
| Cea mai înaltă notă confortabilă pentru elevi | C6 | C6 |
Ambitusul din partituri și ambitusul pe care îl stăpânește un instrumentist în curs de formare nu sunt același lucru, iar a pretinde contrariul este modul în care o partidă ajunge de necântat pentru pupitrul pentru care a fost scrisă. The Whole Horn consideră de la G3 la C6 ambitusul scris confortabil pentru elevi al viorii.
Acesta este un ambitus, nu o barieră. Este locul în care un instrumentist în curs de formare este destul de sigur încât nota nu mai este partea grea — nu o limită impusă de instrument și nu una despre care cuiva ar trebui să i se spună că o are. Ambele capete se extind odată cu exercițiul, în ritmuri diferite, și din motive diferite sus și jos. Un elev care nu poate ajunge astăzi la C6 nu se află în afara ambitusului; este pe drumul către el.
Cea mai înaltă notă scrisă în mod obișnuit pentru vioară este E7. Aceasta este limita superioară a ambitusului din partituri, care este o convenție editorială, nu o măsurătoare: este nota peste care un compozitor nu mai poate presupune că instrumentistul o are.
O coardă cu arcuș nu are un prag superior. Acolo unde trompeta rămâne fără serie armonică și un saxofon rămâne fără clape, o vioară rămâne fără tastieră — și apoi continuă, pentru că notele de deasupra se produc ca armonice artificiale. Acesta este motivul pentru care două surse nu sunt de acord asupra celei mai înalte note a viorii: ceea ce o limitează este lungimea tastierei și instrumentistul, nu construcția instrumentului. Partea gravă, în schimb, este exactă: este coarda G liberă, iar singura cale de a coborî sub ea este reacordarea corzii.
Cea mai gravă notă — G3 — provine din acordajul propriu al viorii: cele patru corzi ale sale sunt acordate în cvinte la G3, D4, A4 și E5, deci cea mai gravă notă disponibilă este coarda G liberă. Articolul din Wikipedia despre vioară o spune direct — „Cea mai gravă notă a viorii, acordată normal, este G3, adică G-ul de sub C-ul central.”
Cea mai înaltă notă — E7 — provine din articolul din Wikipedia despre vioară, care dă E7 drept „o limită practică pentru partidele orchestrale de vioară”, afirmând totodată clar că cea mai înaltă notă care poate fi cântată „este mai puțin bine definită” și că notele mai înalte sunt adesea posibile.
Ambitusul confortabil pentru elevi — scris, de la G3 la C6 — este propriul tabel de instrumente al The Whole Horn, cel pe care îl citește chiar aplicația. Antetul său enunță convenția: lo/hi = WRITTEN MIDI, learner-comfortable.
Scris și real sunt identice în cazul viorii, care se citește la înălțimea reală, deci nu este nimic de dedus.
Ambitusul scris standard al viorii este de la G3 la E7, aproximativ 3,8 octave; scris și real sunt identice, deoarece instrumentul se citește la înălțimea reală.
Cea mai înaltă notă scrisă în mod obișnuit pentru vioară este E7. Aceasta este limita superioară a ambitusului în care se scriu partidele. Nu este o limită fizică — vedeți mai jos ce anume mută această limită.
Cea mai gravă notă din ambitusul scris standard este G3. The Whole Horn consideră G3 cea mai gravă notă scrisă confortabilă pentru elevi.
Ambitusul scris confortabil pentru elevi stabilit de The Whole Horn pentru vioară este de la G3 la C6. Aici un instrumentist în curs de formare se simte sigur; nu este o barieră — capetele ambitusului se extind odată cu exercițiul, în ritmuri diferite de la un instrumentist la altul.
Da. Vioara se citește la înălțimea reală, deci de la G3 la E7 este atât ambitusul scris, cât și cel real.
Aproximativ 3,8 octave în ambitusul scris standard, de la G3 la E7. Intervalul confortabil pentru elevi este mai restrâns, de la G3 la C6.
The Whole Horn cântă toate cele douăsprezece game majore la înălțimea scrisă proprie viorii și în cheia sol, astfel încât ceea ce citiți este ceea ce cântați.
Obțineți aplicația → Ambitusul tuturor instrumentelor