Numele notelor de pe această pagină sunt nume internaționale de litere, iar cifra este octava: C4 este C-ul central. C = Do, D = Re, E = Mi, F = Fa, G = Sol, A = La, B = Si.
Ambele bare reprezintă înălțimea scrisă, pe aceeași scară. Bara de sus se estompează în loc să se încheie: partea gravă a acestui instrument este exactă, cea acută nu este deloc fixă.
Violoncelul este scris în cheia fa. Ambitusul său are un capăt grav exact și unul acut deschis: cea mai gravă notă este C2, care este cea mai gravă coardă liberă și deci o proprietate a acordajului, nu a instrumentistului. Deasupra ei ambitusul pur și simplu continuă — nu există o notă la care instrumentul să se oprească.
De aceea cifrele de ambitus pentru coardele cu arcuș diferă atât de des. Două surse care citează limite superioare diferite, de obicei, nu se contrazic; ele descriu scrierea orchestrală și scrierea solistică, care diferă cu adevărat.
Violoncelul se citește la înălțimea reală, deci ambitusul scris și ambitusul real sunt aceleași note: de la C2 în sus, în ambele cazuri. Nu este nimic de convertit.
Merită spus limpede, pentru că aceasta este întrebarea pe care o pun de fapt oamenii. La un instrument transpozitor cele două ambitusuri diferă și se citează ambele, motiv pentru care cifrele de ambitus găsite în locuri diferite diferă adesea cu un interval întreg. Aici nu se poate întâmpla așa ceva.
| Notă | Scris | Sună |
|---|---|---|
| Cea mai gravă notă din partituri | C2 | C2 |
| Cea mai gravă notă confortabilă pentru elevi | C2 | C2 |
| Cea mai înaltă notă confortabilă pentru elevi | E4 | E4 |
Fără o limită superioară fixă nu există un interval din partituri cu care să fie măsurat un instrumentist, așa că cifra utilă este cealaltă: unde este cu adevărat sigur un instrumentist în curs de formare. The Whole Horn consideră de la C2 la E4 ambitusul scris confortabil pentru elevi al violoncelului.
Acesta este un ambitus, nu o barieră. Este locul în care un instrumentist în curs de formare este destul de sigur încât nota nu mai este partea grea — nu o limită impusă de instrument și nu una despre care cuiva ar trebui să i se spună că o are. Ambele capete se extind odată cu exercițiul, în ritmuri diferite, și din motive diferite sus și jos. Un elev care nu poate ajunge astăzi la E4 nu se află în afara ambitusului; este pe drumul către el.
Nu există o singură cea mai înaltă notă care să poată fi dată. Această pagină publică limita gravă exactă și refuză să publice una acută, deoarece limita acută nu este o proprietate a violoncelului, ci a pasajului și a instrumentistului.
Registrul acut al violoncelului se atinge în poziția degetului mare, în care degetul mare oprește coarda, iar mâna alunecă dincolo de gâtul instrumentului. Nu există o limită superioară fixă: scrierea solistică urcă mult mai sus decât scrierea orchestrală de pupitru, iar armonicele o extind și mai mult. Partea gravă este exactă — coarda C liberă, cu o octavă mai jos decât cea a violei.
Cea mai gravă notă — C2 — provine din acordajul propriu al violoncelului: cele patru corzi ale sale sunt acordate în cvinte la C2, G2, D3 și A3 — exact cu o octavă mai jos decât viola — deci cea mai gravă notă disponibilă este coarda C liberă.
Aici nu se publică nicio notă cea mai înaltă. O coardă cu arcuș nu are un prag superior, iar cifrele pe care diferite surse de orchestrație le dau pentru limita superioară nu concordă pentru că descriu lucruri diferite — scrierea orchestrală de pupitru, scrierea solistică sau limita fizică a tastierei. În loc să aleagă una și să o prezinte drept ambitus, această pagină dă limita gravă exactă și spune limpede că limita superioară nu este fixă.
Ambitusul confortabil pentru elevi — scris, de la C2 la E4 — este propriul tabel de instrumente al The Whole Horn, cel pe care îl citește chiar aplicația. Antetul său enunță convenția: lo/hi = WRITTEN MIDI, learner-comfortable.
Scris și real sunt identice în cazul violoncelului, care se citește la înălțimea reală, deci nu este nimic de dedus.
Cea mai gravă notă a violoncelului este C2, stabilită exact de acordajul său — este cea mai gravă coardă liberă. Nu există o notă cea mai înaltă fixă, deoarece o coardă cu arcuș nu are un prag superior. The Whole Horn consideră de la C2 la E4, scris, ambitusul confortabil pentru elevi.
Nu există o singură notă cea mai înaltă pentru violoncel. Este o coardă cu arcuș: limita superioară depinde de cât de sus pe tastieră urcă instrumentistul, iar armonicele o extind și mai mult, așa că cifrele publicate nu concordă. Această pagină nu dă o limită superioară pe care nu o poate susține cu o sursă. The Whole Horn consideră E4 cea mai înaltă notă scrisă confortabilă pentru elevi.
Cea mai gravă notă este C2 și, spre deosebire de cea înaltă, este exactă: este cea mai gravă coardă liberă, deci singura cale de a coborî sub ea este reacordarea corzii.
Ambitusul scris confortabil pentru elevi stabilit de The Whole Horn pentru violoncel este de la C2 la E4. Aici un instrumentist în curs de formare se simte sigur; nu este o barieră — capetele ambitusului se extind odată cu exercițiul, în ritmuri diferite de la un instrumentist la altul.
Da. Violoncelul se citește la înălțimea reală, deci scris și real sunt aceleași note.
Nu există un răspuns fix, pentru că violoncelul nu are o notă superioară fixă. Pornind de la cea mai gravă notă, C2, ambitusul merge cât de sus îl duce instrumentistul. Intervalul confortabil pentru elevi stabilit de The Whole Horn este de la C2 la E4.
The Whole Horn cântă toate cele douăsprezece game majore la înălțimea scrisă proprie violoncelului și în cheia fa, astfel încât ceea ce citiți este ceea ce cântați.
Obțineți aplicația → Ambitusul tuturor instrumentelor