Numele notelor de pe această pagină sunt nume internaționale de litere, iar cifra este octava: C4 este C-ul central. C = Do, D = Re, E = Mi, F = Fa, G = Sol, A = La, B = Si.
Exersați toate tonalitățile în înălțimea instrumentului dumneavoastră cu The Whole Horn.
App StoreGoogle PlayUn instrument transpozitor este unul ale cărui note scrise nu coincid cu înălțimea reală care sună. Saxofonul alto este unul dintre cele mai frecvente. Regula pentru alto este simplă și fixă: sună cu o sextă mare (nouă semitonuri) mai jos decât este scris. Citiți un C scris și publicul aude E♭ real. Citiți un A scris și publicul aude C real.
De aceea instrumentul se numește „instrument în E♭”: un C scris produce înălțimea E♭, tonalitatea în jurul căreia este construit instrumentul.
Cea mai utilă versiune a acestui lucru la o repetiție este direcția inversă — dirijorul numește o înălțime reală și trebuie să știți ce să citiți. Adăugați o sextă mare:
| Înălțime reală (sună) | Saxofonul alto citește |
|---|---|
| B♭ real | G |
| E♭ real | C |
| F real | D |
| C real | A |
| A♭ real | F |
| G real | E |
| D real | B |
Modelul nu se schimbă niciodată: saxofonul alto citește cu o sextă mare mai sus decât înălțimea reală. Interiorizarea acestui tabel este una dintre cele mai rapide căi de a te simți acasă într-o orchestră de suflători sau într-un ansamblu de jazz.
Adolphe Sax a conceput întreaga familie a saxofoanelor — sopran, alto, tenor, bariton — astfel încât să aibă un singur sistem de digitații. Pentru că fiecare instrument are o dimensiune diferită, aceeași digitație sună altă înălțime la fiecare. Scrierea muzicii transpuse permite unui instrumentist să treacă de la o dimensiune la alta fără să reînvețe nicio digitație. Saxofoanele alto și bariton sunt în E♭; sopranul și tenorul sunt în B♭. Așadar, saxofoanele alto și bariton citesc aceleași note scrise — baritonul pur și simplu sună cu o octavă mai jos.
Pentru că saxofonul alto transpune, fiecare gamă pe care o exersați are un nume scris și un nume real. Cea mai rapidă cale de a construi fluență este să exersați cele douăsprezece game majore în înălțimea scrisă a instrumentului, auzind fiecare notă așa cum sună cu adevărat. Vedeți tabelul complet de digitații pentru saxofon alto — fiecare notă cu înălțimea sa scrisă și reală — sau citiți metoda din spatele stăpânirii celor douăsprezece tonalități.
Saxofonul alto este în tonalitatea E♭. Un C scris sună ca E♭ real, cu o sextă mare mai jos decât este scris.
Sună cu o sextă mare — nouă semitonuri — mai jos decât este scris. Pentru a pune o melodie reală pe saxofonul alto, scrieți-o cu o sextă mare mai sus decât sună.
Un G scris. B♭ real este cu o sextă mare mai jos decât G-ul scris, deci un G cântat la saxofonul alto sună B♭ real.
Nu. Tenorul este în B♭ și sună cu o nonă mare mai jos decât este scris. Saxofoanele alto și bariton sunt saxofoanele în E♭; sopranul și tenorul sunt saxofoanele în B♭.
Pentru ca întreaga familie să poată împărți un singur sistem de digitații. Pentru că fiecare dimensiune sună o altă înălțime pentru aceeași digitație, muzica este scrisă transpusă — iar un instrumentist poate trece de la un instrument la altul fără să reînvețe digitațiile.
The Whole Horn cântă toate cele douăsprezece game majore transpuse în înălțimea scrisă a saxofonului alto, astfel încât auziți înălțimea reală în timp ce citiți pentru alto.
Obțineți aplicația → Tabelul de digitații pentru saxofonul alto