Numele notelor de pe această pagină sunt nume internaționale de litere, iar cifra este octava: C4 este C-ul central. C = Do, D = Re, E = Mi, F = Fa, G = Sol, A = La, B = Si.
Ambele bare reprezintă înălțimea scrisă, pe aceeași scară. Bara de jos este ambitusul pe care The Whole Horn îl consideră confortabil pentru elevi — un ambitus, nu o barieră.
Cornul englez este scris în cheia sol, iar ambitusul pe care îl veți găsi într-o partidă din partitură merge de la B3 la A6 — aproximativ 2,8 octave. Aceasta este cifra publicată în tratatele de orchestrație și cea în interiorul căreia scrie un compozitor. Ea răspunde la întrebarea „ce pot scrie pe portativ pentru acest instrument?”.
Cornul englez este un instrument în F: sună cu o cvintă mai jos. Fiecare notă din ambitusul scris se deplasează cu același interval, deci ambitusul real este ambitusul scris mutat în întregime — de la E3 la D6, în înălțime reală. Nimic nu este comprimat sau întins; un ambitus se transpune exact așa cum se transpune o singură notă.
Aceasta este cifra care contează când un compozitor verifică dacă o linie încape în ambitus sau când un dirijor își dă seama de ce cornul englez nu poate cânta partida din fața sa. Ambitusul scris răspunde la „pot citi asta?”; ambitusul real răspunde la „aceasta va fi înălțimea pe care o doream?”.
| Notă | Scris | Sună |
|---|---|---|
| Cea mai gravă notă din partituri | B3 | E3 |
| Cea mai înaltă notă din partituri | A6 | D6 |
| Cea mai gravă notă confortabilă pentru elevi | B3 | E3 |
| Cea mai înaltă notă confortabilă pentru elevi | E6 | A5 |
Ambitusul din partituri și ambitusul pe care îl stăpânește un instrumentist în curs de formare nu sunt același lucru, iar a pretinde contrariul este modul în care o partidă ajunge de necântat pentru pupitrul pentru care a fost scrisă. The Whole Horn consideră de la B3 la E6 ambitusul scris confortabil pentru elevi al cornului englez, care sună de la E3 la A5 în înălțime reală.
Acesta este un ambitus, nu o barieră. Este locul în care un instrumentist în curs de formare este destul de sigur încât nota nu mai este partea grea — nu o limită impusă de instrument și nu una despre care cuiva ar trebui să i se spună că o are. Ambele capete se extind odată cu exercițiul, în ritmuri diferite, și din motive diferite sus și jos. Un elev care nu poate ajunge astăzi la E6 nu se află în afara ambitusului; este pe drumul către el.
Cea mai înaltă notă scrisă în mod obișnuit pentru corn englez este A6, care sună D6 în înălțime reală. Aceasta este limita superioară a ambitusului din partituri, care este o convenție editorială, nu o măsurătoare: este nota peste care un compozitor nu mai poate presupune că instrumentistul o are.
Ca și oboiul, limita superioară practică a cornului englez este stabilită de ancie și de ambușură, nu de mecanica clapelor, și variază de la un instrumentist la altul. Registrul caracteristic al instrumentului este cel grav și cel mediu — motivul pentru care compozitorii îl aleg — așa că scrierea în registrul acut este neobișnuită, indiferent de ce permite ambitusul.
Ambitusul din partituri — scris, de la B3 la A6 — este cifra pe care acest site o publică deja în tabelul de transpoziție pentru orchestra de suflători, iar cele două pagini îl citesc dintr-un singur tabel, astfel încât să nu se poată contrazice. Este ambitusul standard în care aceste instrumente sunt studiate și scrise în partituri.
Ambitusul confortabil pentru elevi — scris, de la B3 la E6 — este propriul tabel de instrumente al The Whole Horn, cel pe care îl citește chiar aplicația. Antetul său enunță convenția: lo/hi = WRITTEN MIDI, learner-comfortable. Este o cifră publicată intern, cu o filosofie declarată, nu o estimare scrisă ca să umple un paragraf.
Ambitusul real este derivat aici din ambitusul scris prin interval, nu stocat — o a doua copie stocată este o copie care se poate contrazice cu prima.
Ambitusul scris standard al cornului englez este de la B3 la A6, aproximativ 2,8 octave. Aceste note scrise sună, în înălțime reală, de la E3 la D6.
Cea mai înaltă notă scrisă în mod obișnuit pentru corn englez este A6, care sună D6 în înălțime reală. Aceasta este limita superioară a ambitusului în care se scriu partidele. Nu este o limită fizică — vedeți mai jos ce anume mută această limită.
Cea mai gravă notă din ambitusul scris standard este B3, care sună E3 în înălțime reală. The Whole Horn consideră B3 cea mai gravă notă scrisă confortabilă pentru elevi.
Ambitusul scris confortabil pentru elevi stabilit de The Whole Horn pentru corn englez este de la B3 la E6, adică sună de la E3 la A5 în înălțime reală. Aici un instrumentist în curs de formare se simte sigur; nu este o barieră — capetele ambitusului se extind odată cu exercițiul, în ritmuri diferite de la un instrumentist la altul.
Nu. Cornul englez în F sună cu o cvintă mai jos, deci ambitusul scris de la B3 la A6 sună de la E3 la D6 în înălțime reală.
Aproximativ 2,8 octave în ambitusul scris standard, de la B3 la A6. Intervalul confortabil pentru elevi este mai restrâns, de la B3 la E6.
The Whole Horn cântă toate cele douăsprezece game majore la înălțimea scrisă proprie cornului englez și în cheia sol, astfel încât ceea ce citiți este ceea ce cântați.
Obțineți aplicația → Ambitusul tuturor instrumentelor